Si-adunarâ unâ-oarâ Rămăńiľi
ma mulţâľi cu ocľiľi lâcrimaţ,
vidzurâ catandisea ş-dzâsirâ:
“-Ma buńi
di noi sântu alanţ?”
Si-află
unu Rămănu
ţi maşi
ti cumandâ avea amintatâ
aynusii cu mutrearea a lui
luńina a noastrâ slabâ:
Nâ spusi cu pirifańi
flambura cu cruţi şi linii yalani,
“Aestâ
easti calea a noastrâ,
câ aşi-e ş-calea ali bani…”
Lu acumpârâ soarili a nostru
ş-vindi paşapoartili ali noapti,
ľi ahârdzimu cľeaea ali limbi
s-nâ ncľidâ
tu casa ali moarti…
Aşi-ncľişi cumu himu
nâ adunămu
ca fraţ ş-ca soţ,
vremu si-alidzemu capidanlu a nostru
ma Rămăńiľi capidańi
sântu toţ!
Ma si-aflâ
unu Rămănu s-dzâcâ:
“Nu
voi Rămăńi
ta s-vâ ncaciu,
ma si-ascâpămu soia a noastrâ
capidanu si-avemu Balamaci!”
Ma Rămăńiľi apunâ
caplu câ lu-au capidanlu mprostu,
dupu uşâ ntruľiseaşti cuţutili,
s-bileascâ zborlu a nostru!
Si ribilipsirâ
tu cathişou
ndoi ş-nchisirâ si-adarâ alumtâ,
bumbunidzarâ zboarili cu
pathu ma tu soni u turnarâ
tu numtâ!
Plubirlu a zboariloru anvili
plantili
veardi şi xeani
viţińiľi
nâ spunu câ yiurundii
nu poţ s-faţ
fârâ crătani…
Pâpsirâ Rămăńiľi di-unâoarâ
aduchirâ
câ nu-avea Locu,
alâsarâ s-caftâ râdzâtińili
adhyiafurirâ îşi si-aflâ şi la focu!
Si sculă di-apoea
unu mâlâyaru gionili cu ocľiulu
taha aspâratu:
“Ţi
patridhâ câftaţ
lai fraţ,
cându Loclu
e tutu mpârţatu!
Ş-câdzurâ
tu unu zboru si s-ducâ
tu unu Luţeafiru di-tu lumea analtâ,
ma cându si-aflarâ toţ tu-unu
zboru lu-avea dzâsâ
tu unâ limbâ altâ!