Călgăriţă
rasă lungă Blăstimarea
mea s-ti-agiungă
Că ti feaţişi
di niştire
Di cînd eşti
tru mănăstire!
Giurai
bana că va-ni dai!
Prin mini ti sprigiurai
“Costandine” cînd dzâţeai’
Tut cu lăcrîni plîndzeai!
Mi-arîseşi amar
pi mini Te lăişi
feată pri tine
Că-ţi tăl’aşi doaule cusiţă
Di ti feaţişi călgăriţă.
Mănăstirea s-u-ardă foclu!
Vîrnă s-nu-l’i cunoască loclu
Su-ardă foclu pănă-mpade
Foclu-asfulgului
ţi cade!
Ca s-nu s-ducă s-călgărească’
Featili, gionl’i s-glărească