Vini
toamna şi cu ploili
Tuţ armânil’i fug co
oili Fug
diparti ca s-ierneadzã
Cã ma multu nu s-băneadză.
Di lăi neguri,neguri groase
Şi
di vimturi furtunoase
Iarba tută lăi-n pade
Şi cu frundza care cade.
Prit vulodzile muşeate
Vearsa niorl’i cu gãleate;
Dzua ploaie,noaptea-arcoare
Di mărata pravdă moare.
Zghiară oile,-aurlă cânil’i’
Fug mâraţl’i fug Armânil’i
Cu fumeilie
pri tu căl’iuri
Priste câmpuri ,dzeni şi văl’iuri.
-Sănătate , munte frate,
‘Ţ lasă-a ţîia oile toate
Care-n tine
au bânată S-te-află ghine
tu turnată Di tru-a arniului amar !
-Oară-bună,ş-calea-ambar!