Nu vrea scriarimu
necâ tora aestâ carti,
Ma cucoţľi cântarâ
di trei ori tu noapti!
Prindea si zghilescu: “Dumnidzale!
Dumnidzale!
Di cari mi alipidai?”
Ş-himu
ma auşu
dicâtu tini, muma-ńi,
Dicâtu aşi cumu mi ştii,
Apus
niheamâ di pâltări,
Ş-aplicatu
pristi ntribărili a lumiľei,
Nu ştiu ne asândzâ:
Trâţe mi pitricuşi
tu luńinâ?
Maş
ta s-imnu
pri tu lucruri?
Tra s-lâ
facu driptati-aspunânda
Cari-i
ma di-averu şi cari-i
ma muşatu?
Mşna ńi-astâmuseaşti:îi puţânu?
grailu s-astindzi:îi putânu?
Câţe mi pitricuşi
tu luńinâ, muma-ńi?
Câţe mi pitricuşi?
Truplu a meu cadi la coarli a tali
Greu, cu
unu puľiu,
mortu …