Ahînte steale cad
tu noaptea-aestă.
Ḑemunlu-a noaptiĜei Ńîne
canda loclu
tu mîñi s-suflă priste el scînteĜi
ca priste
iască furtună s-lu-aprindă.
Tu noaptea-aestă
n cari cad
ahînte steale, tinirlu-a
tău trup
di măğistră ñi-arde
tu braŃă
ca pirile
di rug,
Turlu,
ca nîste limbe
di foc eu braŃăle-ñi tindu,
tra s-Ńă tuchescu neaua-a umirilor goĜi,
s-tra s-Ńă sorbu,
agiun s-Ń-astingu
putearea, sîndzile, măreaŃa, prumuveara, tut.
Hîrğie cînd dzua v-aprindă noaptea,
cîndu scrumlu-a noaptiĜei
va chiară dus
di-un
vimtu cătr-ascăpitată,
hîrğie
di dzuă
vrea vream s-him s-noi
cinuse,
noi si – loclu.
*traducere
dupa Lucian Blaga