Armâna s-aspila La nă fântână-araţe Ş-tu apă-şi ghilicea Aleapta-l’i muşiteaţă: -“Moi niatăcum nu-şi fu’ Albeaţă cadi anghil’ Voi ocl’i chindisiţ Şi dzeane cundil’iate Subţâre mesi-a mea Şi trup ca chiparişul, Carigionevavă l’ia Şi carivavă hărsească?” Araţea ploace avde Şi lailu loc îi greaşte: -“Io featavati l’iau’ Şi iova li hărsescu!”