Decantarea vinurilor

De-a lungul timpului, multe vinuri de colecţie, în special cele roşii, depun un sediment pe pereţii sticlei. Acest sediment nu reprezintă o alterare a vinului, el fiind un produs al celei de-a doua fermentaţii alcoolice ce are loc în sticlă în absenţa oxigenului. El este un indicator al autenticitătii vinului şi în nici un caz nu trebuie interpretat ca o ´stricare´ a vinului.

Cu toate acestea, înainte de a fi consumate, aceste vinuri trebuie decantate (operaţia prin care se separă lichidul limpede de sedimentul format). Operaţia trebuie realizată cu puţin timp înainte de consumul vinului, deoarece la contactul cu oxigenul din aer, vinul se oxidează, iar dacă vinul nu este băut în câteva ore, el îşi pierde calităţile excepţionale pe care le-a dobândit de-a lungul timpului în care s-a învechit şi s-a înnobilat.

Acestă operaţie de decantare trebuie realizată aproape de limita artei şi necesită câteva pregătiri speciale, precum şi o mânuire foarte atentă, de care depinde chiar gustul vinului după decantare:

• - într-un loc cu puţina lumină, pentru că vinurile vechi se pot altera la contactul cu lumina (într-un hol, pod, debara, cămară sau o altă încăpere neluminată), se ia sticla de vin, care înainte cu câteva ore a fost scoasă din beci sau cramă pentru a ajunge la temperatura de 18-20 de grade (temperatura la care se consumă vinurile roşii consistente, de colecţie);
• - cu ajutorul unei lumânări aprinse, se analizează la flacăra acesteia sticla pentru a se localiza sedimentul de pe fundul sticlei;
• - se curăţă dopul şi gâtul sticlei de ceara de protecţie;
• - cu multă delicateţe, se scoate dopul sticlei de vin, fără a brusca lichidul din sticlă, deoarece acesta poate agita sedimentul care se află într-o suspensie coloidală apropiată de fund; dacă aceste operaţii nu se executa cu mare grijă, sedimentul se poate tulbura, şi trebuie să mai aşteptaţi alte câteva ore pentru ca sedimentul să se depună iar;
• - cu o mână se apucă sticla de partea inferioară, cât mai aproape de fund, în aşa fel încât locul unde sedimentul este mai mare să fie aproape de flacăra lumânării;
• - sticla se înclină treptat, ţinându-se cu ajutorul celeilalte mâini;
• - într-o altă sticlă pregătită dinainte, perfect uscată şi curată, se prelinge încet vinul din sticlă, fără a face bule de aer. Flacăra lumânării trebuie poziţionată sub corpul sticlei, aproape de gât, în partea în care începe să se îngusteze;
• - pe măsură ce se efectuează turnarea dintr-o sticlă în alta, depunerea începe să se apropie de locul luminat de lumânare;
• - ritmul de turnare se reduce pe măsura apropierii sedimentului, iar când acesta începe să treacă de gâtul sticlei spre sticla cu vinul limpezit, operaţia se încheie aici.

După decantare, vinul trebuie prezentat şi savurat cum se cuvine, dar, aşa cum am spus anterior, în maxim câteva ore de la operaţia de decantare.

Doar dacă etapele de mai sus au fost urmate cu stricteţe, vinul poate fi degustat şi apreciat la adevărata lui valoare.