vrearea armãnjlor - română

 

Noi, reprezentanţii Comunităţii Aromânilor din România filialele Bucureşti, Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa, Tulcea -, întruniţi la Bucureşti, astăzi 16 aprilie 2005

în Adunarea Generală anuală -,

 

considerând că descrierea inexactă, minimalizarea şi ignorarea identităţii noastre armâneşti sunt cauze pentru care limba şi cultura armânească se alterează pe zi ce trece şi se află în pericol de dispariţie,

 

am hotărât că este momentul vini oara - să exprimăm voinţa Comunităţii Aromâne din România de a afirma identitatea etnică şi culturală  a armânilor din România, ca parte a poporului armânesc din Balcani şi totodată am hotărât să facem toate demersurile necesare la autorităţile competente în vederea înregistrării ca minoritate naţională în România.

 

Armânii doresc să-şi exercite drepturile ce decurg din statutul de minoritate naţională şi din drepturile fundamentale ale omului şi cetăţeanului: studierea in şcoală a limbii şi culturii armâne, acces la mass-media, serviciul religios în limba armână.

 

Motivaţia fundamentală a demersului nostru îşi are rădăcinile în faptul că astăzi numai legitimarea juridică a identităţii poate perpetua şi împlini modul istoric de a se raporta la ceilalţi şi la lume a armânilor: vocaţia drumului, a comunicării, a deschiderii către alte culturi şi alte spaţii.

 

Autohtoni în Balcani, purtători ai unei civilizaţii de sinteză romanică, bizantină şi totodată europeană, cu valori morale creştine recunoscute, armânii de pretutindeni ştiu că alcătuiesc o unitate etnică distinctă, că vorbesc aceeaşi limbă.

Valorile tradiţionale ale culturii armâneşti sunt recunoscute prin ecumenismul care le dă formă. Curiozitatea intelectuală, în primul rând, plurilingvismul şi toleranţa faţă de ceilalţi au făcut din armâni de-a lungul istoriei lor oameni care s-au integrat perfect în cele mai variate contexte culturale şi arii geografice. Iubirea creştină pentru cei din jur, dorinţa de a face bine, de a înfrumuseţa lumea, de a o îmbogăţi cu forme şi moduri de abordare originale sunt atestate în documentele bizantine imperiale, care îi menţionează la Muntele Athos, în comerţul Imperiului, în organizarea transporturilor, în stabilirea contactelor economice cu Europa Apuseană şi cu Orientul. Pentru secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea armânii sunt în Balcani cei care au contribuit la înălţarea unei metropole economice şi culturale fără egal la acea vreme în Imperiul Otoman Moscopole.

 

Astăzi însă, pentru protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural armânesc este nevoie de instituţii moderne, conform standardelor europene. UNESCO a catalogat limba armână în lista limbilor în pericol. Consiliul Europei a adoptat Recomandarea 1333 pentru salvarea şi cultivarea limbii armâne.

 

Considerăm că darurile moştenite de la strămoşii noştri nu trebuie să se risipească.   Ele trebuie împărtăşite armânilor şi lumii întregi. Ele trebuie să intre în circuitul european ca valori armâneşti.

 

România a fost de la începutul existenţei sale ca stat naţional un sprijin pentru armâni, în forme astăzi depăşite, circumstanţiate de epocă. Strategia de supravieţuire a străbunicilor noştri care la sfârşitul secolului al XIX-lea sacrificau propria identitate pentru a găsi protectori puternici era şi ea circumstanţiată de epocă. Strategia noastră de salvare şi dezvoltare a limbii, a culturii armâne este cea de afirmare a propriei identităţi şi de participare la concertul multicultural european si universal.

 

 

Cautari similare