cama şcurti, aoa suntu tuti
print
support: Maria .::. Anne Marie .::. Stelian M .::. contactarenrodeesgrit


Pilisteraprofessional photographerweb designsamarina music
Cauta:  

Matilda Caragiu Marioţeanu: karl-markus gauss despre aromani

print
adăugat de giony la 6 ianuarie 2010 14:27:41

Matilda Caragiu Marioţeanu: 

O reacţie şocantă, dar teoretic valabilă, este aceea a ziaristului austriac Karl-Markus Gauss (n. 1954, Salzburg), din articolul său „ Was ivir erst noch lernen mussen" „ceea ce abia [de acum înainte] mai avem de învăţat"(titlul — în traducerea mea). Articolul este incitant, căci, sfidând orice adevăruri prestabilite. Gauss aduce aromânii şi aromâna în centrul atenţiei lumii europene, luându-Ie ca modele şi ca situaţie-simbol pentru rezolvarea în viitor a problemelor Europei. Cât de reconfortant este să asculţi astăzi un glas venind din aceeaşi Vienă de unde, acum 185 de ani, aromânul Mihail Boiagi scria în Prefaţa „Gramaticii" sale (1813): „Hotentoţi de-ar fi fost Vlahii şi tot le-ar rămâne dreptul şi datoria de a se cultiva prin propria lor limbă, ca mijlocul cel mai potrivit pentru desăvârşire." Căci iată ce spune Karl-Markus Gauss (dau câteva extrase pe care le citez ad litteram, în traducerea Caterinei Barba, cu titlul în traducerea sa „Ceea ce încă mai trebuie să învăţăm;" textul mi-a parvenit prin amabilitatea Kirei Iorgoveanu Mantsu):
 - „Ce limbă se va vorbi în noua Europă? Engleza? Franceza? Sau, poate, aromâna?"
 - „Ii cunoaşteţi pe aromâni} V-aţi însuşit deja primele cunoştinţe de bază ale limbii aromâne? Nu? Este mereu acelaşi lucru: toţi doresc să fie europeni şi nici nu ştiu măcar că viitorul Europei va fi decis de modul cum vafi rezolvată problema aromânească1."
 - „... vai ...stăm prost cu virtuţile care se pretind de la noi, europenii cei de azi şi cei de mâine. Şi totuşi există aceşti oameni (= aromânii), receptivi faţa de tot ce există în lume, care nu se bazează în mod grosolan pe posesiunile lor naţionale, cărora nu le vine greu,ci le face plăcere să gândească şi să vorbească în două sau mai multe limbi; care nu-şi raportează acţiunile şi năzuinţele, în mod meschin, la un singur stat, ci la mereu mai multe; pentru care graniţele nu înseamnă o obsesie, ci o trecere cotidiană; care dintotdeauna practică comerţul şi circulaţia între est şi vest, nord şi sud; care îşi câştigă identitatea tocmai prin contactul cu diferite culturi; (oameni) cărora toate acestea nu trebuie să li se impună ca nişte ţeluri măreţe, fiind că ei, din timpuri străvechi, trăiesc toate acestea. Pe scurt: există noul om european. El este AROMÂNUL..."
 - „Izvoarele istorice îi consemnează pe aromâni cu mult înainte de a se vorbi, să zicem, despre danezi, austrieci, flamanzi sau germani. Metropola lor Moscopole era deja un important centru comercial prin care veneau produse exotice din Orient spre nordul Europei, iar de la Veneţia mărfurile europene erau transportate la Badgad, în vreme ce, Ia Bonn, acolo unde este astăzi Ministerul Economiei, se afla încă minunatul „nimic." Căci aromânii sunt europeni ai primei ore"
 - „Ei (= aromânii) apar din întunecimea istoriei împreună cu vechii greci, la care europenii de azi se referă cu plăcere când vor să prezinte civilizaţia, democraţia, individualitatea drept o moştenire, pe care nu o mai poate contesta nimeni. Aromânii, ca şi alte două duzini de popoare, se aflau în Balcani dintotdeauna. Din încăpăţânare pură ei nu sunt slavi, ci romani. In loc să se ţină docil de cel de-al doilea popor roman, cu românii, ei se orientează semeţ după greci, cu care lingvistic nu au absolut nimic comun."
 - „Pe scurt: mai bine decât le fac aromânii pe toate nici că se poate! Nu-i de mirare ca azi, tocmai lor, le merge atât de rău!"
„In timp ce europenii, în secolul al 19-lea, şi-au definit identitatea după criteriul naţional şî s-au organizat în state naţionale, aromânii, care au înţeles să fie un popor între popoare, un mesager între popoare, au început să se înstrăineze." „(unele sate din Munţii Pindului) ar putea fi considerate ultimele perle ale unei romanităţi balcanice, al căror şirag, odinioară se întindea de la Istria, pe Dunăre, până în Grecia."
Şi, concluzia lui Gauss despre viitor:
—        „ ... după nişte epoci de decăderi atât de dureroase, ar trebui acum, în sfârşit, să se ivească iarăşi (pentru aromâni) ascensiunea. Căci ceea ce noi, cu toţii, abia acum va trebui să devenim
—        adică nişte oameni fară prejudecăţi, a căror existenţă se împlineşte nu în închistare, ci în deschidere, persoane întreprinzătoare, flexibile, care îşi rezolvă treburile în toate părţile, europeni entuziaşti, a căror patrie este lumea întreagă - or, asta sunt aromânii de 2000 de ani!"
„ ... aromânii sunt, se pare, cel mai bine înarmaţi pentru o Europă nouă."
„încrederea în forţele proprii nu se poate dezvolta decât în limbile materne. Este ceea ce scriam în Dodeca/ogul meu, adevărul nr. 6 şi p. 26/ 60/ 93: „aromânii se pot salva numai prin limba lor maternă."
Şi, în final, scrie Gauss:
—„Europa va fi una a diversităţii sau nu mă mai interesează deloc! Viitorul Europei vafi hotărât de problema aromânească."
Trebuie să recunoaştem că,chiar dacă unii ar considera aserţiunile lui Gauss drepto demonstraţie prin absurd, pentru aromâni ele sunt revelatoare şi, prin aceasta, stimulatoare: ni se deschid ochii asupra unor aspecte — drepturi, calităţi, mentalitate, perspectivă istorică etc. — la care, iată, în formula Gauss, nu ne-am gândit: aromânul — model al omului unei Europe viitoare! Avem acum o legitimare neaşteptată şi binevenită, de data aceasta nu numai la nivel balcanic, ci la nivel european. Iţi mulţumim, Domnule Gauss!

 

sursa: matilda caragiu marioteanu - identitate si identificare in problema aromaneasca 

Tags: armaname

vă rog intraţi în cont pentru a putea adăuga impresii



arhivă ştiri
2020 © giony | termeni de utilizare
vin | citate celebre | feedback | rss feed | contact