Tache Papahagi

ache Papahagi (n. 6 octombrie 1892, Avdela, Pind, Grecia - d. 17 ianuarie 1977, Bucureşti) a fost un lingvist, etnograf şi folclorist român de origine aromână.

A urmat şcoala primară la Avdela şi liceul român la Ianina şi la Bitolia (1903-1912). A fost student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, licenţiat în 1916. Doctor în filologie în 1925, cu teza "Graiul şi folclorul Maramureşului". Docent al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.

A fost asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti (1921), apoi docent (1926), conferenţiar (1928) şi profesor (1943-1948). În 1964 primeşte titlul de "profesor emerit" şi în acelaşi an primeşte Premiul de Stat. În activitatea sa ştiinţifică, a îmbinat studiul etnografiei, folclorului şi limbii, considerate de el ca fiind surse esenţiale pentru constituirea unei imagini de ansamblu a vieţii poporului român şi pentru elucidarea problemelor legate de naşterea şi evoluţia, în timp şi spaţiu, a limbii române. A consacrat limbii române mai multe studii şi lucrări în care sunt dezbătute şi precizate o serie de fapte de fonetică şi morfologie. O preocupare constantă a constituit-o pentru el lexicologia. Rod al unei temeinice cercetări pe teren, monografiile sale dialectale, în care punctului de vedere al lingvistului i se asociază permanent viziunea folcloristului şi etnografului, constituie lucrări fundamentale pentru dialectologia şi folcloristica românească, oferind în acelaşi timp, un bogat material studiilor de istorie a limbii. Studiile sale consacrate aromânilor completează în mod fericit operele lui Theodor Capidan. Fundamental rămâne "Dicţionarul dialectului aromân – general şi etimologic. Dictionnaire aroumain (macedo-roumain) général et étymologique Bucureşti, 1963, ed. a II-a, 1974), instrument de lucru indispensabil în cercetarea acestui idiom, ca şi a genezei şi evoluţiei limbii române, adevărată enciclopedie a vieţii materiale şi spirituale a aromânilor".